/* script Google analytics */

marți, 13 septembrie 2011

Paste 2010 ( IV ) - Manastirea Aladja

  Vacanta de Paste din 2010 ne-a oferit posibilitatea sa avem un sejur scurt (3 nopti), dar încântator prin destinatia aleasa - Sol Nessebar Palace - si prin obiectivele turistice vizitate (Yailata, Cap Kaliakra, Pobiti Kamani, Nessebar si Sozopol). A fost fara îndoiala o completare fericita a experientei din 2009 legata de litoralul bulgaresc, cu un plus evident de confort (cinci stele fata de patru în anul precedent - dar recomand cu caldura ambele hoteluri în care am stat, pentru oricine ajunge în zona respectiva) si experiente reusite în locuri fermecatoare, aflate atât de aproape de România.
  Totdeauna am cautat în vacante sa ne fixam macar un obiectiv interesant pe drumul de întoarcere, reducând astfel regretele care însotesc orice final de sejur (si revenirea la rutina cotidiana) si monotonia unui parcurs rutier ce ne departeaza de locurile unde am poposit si ne-am simtit bine câteva zile înainte. Astfel, ne-am propus ca drumul de întoarcere sa evite ruta noastra obisnuita - Nessebar - Varna - Mangalia - Constanta - Braila si sa încercam altceva, sa intram în tara pe la Negru Voda si sa vedem putin din Dobrogea de sud, cu oprire la Adamclisi, un loc unde mi-am dorit sa ajung înca de mic copil, fara a avea însa ocazia. 
   Acesta a fost planul pentru drumul de întoarcere, cu mentiunea ca în Varna urma sa ne încadram pe drumul spre Dobric (D29). Nu aveam GPS la acel moment si din neatentie am iesit din Varna pe drumul european E87 ce merge paralel cu litoralul, pe directia Nisipurile de Aur - Balchik - Durankulak. Insa, a fost o întâmplare ce s-a dovedit în final fericita.... Când ne apropiam de Nisipurile de Aur si vedeam coloana uriasa de masini (cu numere de Bucuresti în special) care se deplasa în directia Varna si apoi spre Ruse, am observat deodata un indicator cu un nume familiar, despre care citisem relatari interesante pe internet - Manastirea Aladja. Am întrebat scurt, "Ce facem? Mergem?" si aprobarea unanima a familiei m-a facut sa virez stânga si sa ajungem în scurt timp la manastire, gasind usor loc de parcare, desi erau multi turisti opriti acolo si zona parea foarte animata.
   Aladja nu este o manastire în sensul clasic, asa cum suntem obisnuiti, ci este cel mai bun si mai faimos exemplu din zona estica a Bulgariei de "manastire" aflata în roca, în cavitatile unui pinten stâncos. Astfel de lacasuri de cult crestine adapostite de pesteri si cavitati stâncoase sunt numeroase si raspândite pe un vast teritoriu, care include Balcanii si Orientul Apropiat. Pesterile sunt un simbol legat de momentele crestine sfinte ale Craciunului si Invierii, iar ritualuri în astfel de locatii sunt evidentiate de istorici ca facând parte din viata hermitilor si a comunitatilor crestine înca din sec. IV-VI, a caror traditie s-a transmis ulterior spre manastirile medievale din stânca.
   La Aladja, cavitatile sapate în roca sedimentara moale de apele stravechii Mari Sarmate (si extinse ulterior de mâna omului), au adapostit o comunitate de calugari, începând probabil din sec.al-XII-lea. Complexul de la Aladja este printre cele mai bine conservate monumente de acest gen, de aici provenind si importanta sa arheologica si amenajarile realizate, care permit în prezent publicului larg un acces facil. Cavitatile lacasului de la Aladja se afla într-un perete stâncos înalt de circa 40 m, dispuse pe doua niveluri principale, interconectate. Sunt evidentiate clar biserica manastirii, capela, bucataria, chiliile calugarilor, cripta si camera depozit. Nu se cunoaste numele original crestin al asezarii, denumirea actuala Aladja provenind din limba turca si însemnând "colorat" sau "multicolor", fiind legata probabil de frescele viu colorate pictate pe peretii si tavanul încaperilor, din care însa în prezent s-a pastrat prea putin.
   Mentionat în literatura pentru prima data la 1832, complexul de la Aladja a fost cercetat sistematic înca de la sfârsitul sec. al-XIX-lea, fiind proclamat sit arheologic de importanta nationala înca din 1912, fapt întarit la 1957, când este inclus în categoria celor mai importante monumente istorice nationale ale Bulgariei.
 
Peretele stâncos de la Aladja
Scara exterioara de acces
  
Cele doua niveluri pe care sunt dispuse cavitatile
 
Locul ideal de vizionare a spectacolelor cu jocuri de lumini


 
 
 
Capela manastirii - singurul loc cu urme ale frescelor originale
 
 
Cripta manastirii - monezi pe morminte...
   La distanta de numai 800 m de peretele de stânca se afla un grup de grote numit de primii arheologi cercetatori ai zonei - "Catacombele" - în analogie cu locasele de cult ale primelor comunitati crestine din Imperiul Roman. Drumul usor, prin frumoasa padure din zona, dureaza doar circa 10 minute. Sit-ul "Catacombelor" este mult mai putin bine conservat si nu este amenajat pentru vizita turistilor, accesul fiind mai degraba obturat. Complexul de grote este dispus pe trei paliere, conform reconstituirilor de la muzeu, dar numai camerele de la primul nivel, cel superior, sunt accesibile. Se spune ca nivelul secund este cel mai bine conservat si ca aici s-au descoperit dovezi care atesta prezenta aici a comunitatilor înca din prima perioada crestina, sec. IV-VI d.Cr. Am intrat în încaperile de la "Catacombe", care nu impresioneaza prin nimic în mod special, dar am apreciat în schimb plimbarea placuta prin padure.

Indicatorul spre "Catacombe"
In curtea manastirii ...
 
Drumul spre "Catacombe" prin padure ...
 
 
 
 
Intrari în complexul "catacombelor"
  Vizita la Aladja ofera posibilitatea de a intra în toate cavitatile-încaperi din peretele de stânca si de a încerca sa-ti imaginezi modul de viata monahal din acest loc. Exista de asemenea un muzeu nu foarte mare, dar cochet, realizat cu stil (probabil cu bani europeni?), unde exista reconstituiri si descrieri ale functionalitatii camerelor din complex. Sunt expuse de asemenea mai multe obiecte de cult crestine, dar si alte marturii arheologice mult mai vechi, unele provenind din perioada romana. M-au impresionat în mod deosebit fragmentele de mozaicuri, care provin de fapt din perimetrul actualului oras Varna.

Reconstituri ale complexului monastic de la Aladja
 
 
 
Fragmente de mozaicuri romane
 
 
 
 
  Complexul monastic Aladja este un loc inedit, extrem de interesant. Iti poti contura o imagine asupra modului de viata al calugarilor din perioada medievala într-un alt cadru decât în cel obisnuit, cu constructii religioase sau fortificatii. Regasim aici ceva mai mult decât la sihastriile individuale, dar mult mai putin decât la un asezamânt monahal clasic. Toate elementele complexului, încaperile din peretele de stânca, "Catacombele" si muzeul - se completeaza într-un tot armonios, pentru cei care doresc sa patrunda specificul locului. Impresiile mele la fata locului au fost suficient de puternice pentru a ma determina sa caut informatii suplimentare pe internet, odata ajuns acasa. Si am descoperit cu placere, ca element suplimentar de culoare pentru acest loc, diverse legende si povesti despre spirite ale unor calugari care înca bântuie padurea si ruinele, ori despre coridoare si pesteri subterane înca nedescoperite, care ascund comori provenind din vremuri imemoriale.
   O vizita la Aladja se merita cu siguranta, mai ales ca se afla atât de aproape de Nisipurile de Aur, iar cadrul natural este cu totul deosebit. Biletele de intrare nu sunt scumpe, ca peste tot în Bulgaria. Este un adevarat obiectiv turistic, suficient de bine amenajat si îngrijit, asa cum ar fi de dorit sa existe cât mai multe si pe portiunea noastra de litoral...
  Voi încheia relatarea despre sejurul nostru de Paste din 2010 cu impresii din ultima parte a drumului de întoarcere si cu pataniile avute în sudul Dobrogei. Am gasit usor drumul spre Dobric (sosea acceptabila) si apoi (întrebând un localnic..) am iesit spre punctul de frontiera de la Negru Voda. Nu am alimentat din Bulgaria, în ideea ca avem vom face plinul la intrarea în tara. La Negru Voda, prinsi în unele convorbiri telefonice, pur si simplu am uitat sa opresc la o benzinarie si am pornit pe DJ-391 spre Cerchezu, cu tinta Adamclisi, asa cum am zis. Partea interesanta era ca nu dispuneam nici de o harta a zonei (!) si mergeam asa, bazându-ma pe intuitie. Am fost însa pur si simplu vrajiti de peisajele vazute. Dobrogea de Sud ne-a oferit surpriza unui drum valurit, peste dealuri pitoresti, prin vai putin populate - pur si simplu minunat! Mult mai frumos decât relieful întâlnit pe ruta Hârsova - Constanta, de exemplu. Chiar si carosabilul era acceptabil.... Lipsa unei harti m-a facut sa nu gasesc drumul cel mai scurt spre Adamclisi (la Sipotele am facut stânga pe DJ-391A, în loc sa mergem DJ-307) si în loc sa ajungem dupa numai 10 km, am parcurs circa 70 km, pe la Baneasa si de aici pe DN-3. Si asta vazând cum acul indicator al combustibilului se apropia periculos de zero...
  In aceasta zona izolata din sudul Dobrogei, nici poveste sa existe vreo benzinarie în localitatile prin care am trecut. Baneasa este o comuna mai mare (unde exista o statie Petrom...), dar la intersectia cu DN-3 am facut dreapta spre Adamclisi si ieseam deja din localitate fara a gasi vreo statie de alimentare. Am întrebat pe cineva si ni s-a spus ca ori ne întoarcem (circa 2 km) spre Petrom-ul din comuna, ori continuam spre Adamclisi si gasim o benzinarie în Ion Corvin. Am ales sa mergem înainte, convins ca ne vom rezolva problema, dar stupoare...în Ion Corvin benzinaria Rompetrol, era închisa... de circa un an, dupa cum ne-a spus un localnic! Deja gluma parea sa se îngroase, dar am mers înainte convins ca voi gasi totusi în cele din urma o statie de benzina la Adamclisi. Aici, desi localitate turistica importanta, nici un punct de alimentare... Deja eram un pachet de nervi, dar ni s-a dat alta speranta când cineva ne-a trimis la prima localitate dupa Adamclisi, la Deleni - unde era o statie automata. Da, e adevarat era o statie automata, dar... am gasit o foaie alba mare pe care scria "Nu avem benzina". Singura optiune parea a fi sa ne întoarcem la Baneasa. Am oprit la Adamclisi, la monumentul Tropaeum Traiani - am vazut ce era de vazut, am facut poze si m-am rugat de paznicul de acolo sa-mi vânda 2 litri de benzina (avea masina în parcare), dar n-a fost chip. L-am rugat sa sune eventual la niste cunoscuti din sat, sa pot cumpara de la cineva niste benzina, dar nu m-a ajutat în nici un fel...Asa ca am plecat mai departe spre Baneasa, convins ca nu am suficienta benzina si asteptând din moment în moment sa se termine si ultimii vapori de combustibil. Totusi, în primul sat întâlnit, la Crângu, am oprit la prima casa în fata careia am vazut o Dacie. Si era o casa darapanata.... Niste copii se jucau prin curte, l-am rugat pe unul sa cheme un parinte si au început sa iasa din casa...multe persoane... Cred ca trei familii petreceau în a doua zi de Paste, familii de oameni necajiti, cu multi copii, oameni sarmani. Am expus problema mea si imediat oamenii au sarit în ajutor ... dar, când sa scoata benzina cu furtunul...constata si omul ca avea prea putin (nu se putea trage cu furtunul...) si ca nu ma poate ajuta ... In cele din urma, cu amabilitate omul scoate direct de la carburator cam un litru si jumatate, îmi da un baiat al lui cam de 8 ani sa mearga cu noi sa ne arate unde e benzinaria, urmând sa ne întoarcem pentru a-i returna benzina (omul nu a vrut bani, ci doar carburantul împrumutat). Si asa, am reusit sa rezolvam în cele din urma problema, am facut plinul plus un bidon de 5 litri pentru a da benzina înapoi, am luat multe dulciuri copiilor si l-am dus pe baiat la parintii sai, care petreceau în continuare. Am rasuflat usurati si ne-am continuat drumul spre Cernavoda, din nou un peisaj foarte frumos, pe malul Dunarii, chiar ceva cu totul special. Ni s-a reconfirmat astfel ca omenia poate aparea în cele mai neasteptate locuri, practic oamenii cei mai necajiti la care am apelat ne-au oferit cel mai mare sprijin si înca neconditionat. O adevarata lectie de viata....
  Am fost absolut impresionat de monumentul Tropaeum Traiani din Adamclisi. Ceea ce am vazut la fata locului a fost la nivelul asteptarilor mele bazate pe cartile de istorie, ba chiar peste. Ceea ce gasim astazi la Adamclisi este o reconstructie ipotetica a monumentului original, realizata în 1977. Teza oficiala este ca aici s-ar fi aflat un monument triumfal roman, construit în cinstea împaratului Traian între 106-109 d.Cr., dar exista si alte ipoteze interesante vehiculate de istorici. Monumentul este mai impresionant în realitate decât în fotografii, prin dimensiuni, dar si prin forma sa neobisnuita si basoreliefurile încastrate - metopele.
  Cert este ca Adamclisi este un loc încarcat de istorie si vestigii ale trecutului. Tropaeum Traiani face parte de fapt dintr-un ansamblu în trei puncte, dispuse în triunghi isoscel, care mai cuprinde un altar ridicat pentru soldatii romani si un mausoleu sau un tumul funerar cu trei rânduri de ziduri dispuse concentric, construit în onoarea unui comandant de legiune care s-a distins în aceasta zona în campania din 102 d.Cr. In localitate, în partea opusa, se afla ruinele spectaculoase ale cetatii care este considerata cea mai mare asezare civila romana din Dobrogea. De asemenea, în centrul localitatii se afla plasat un muzeu de istorie, unde se gasesc fragmente originale de la monumentul Tropaeum Traiani, iar cele mai interesante exponate sunt fara îndoiala cele 48 de metope pastrate, dintr-un total initial de 54.  
  Din motivele aratate mai sus (greseala de a nu alimenta când am avut posibilitatea...), am oprit doar la monumentul Tropaeum Traiani, lasând pentru viitor o vizita la cetate si la muzeu. Adamclisi mi s-a parut o localitate cu potential urias, care ar fi fost cu siguranta exploatat la maxim într-o alta tara. Imaginati-va doar ce s-ar putea dezvolta în jurul acestor atractii turistice veritabile, aflate destul de aproape de litoral. Ce excursie optionala minunata s-ar putea concepe în jurul unei vizite combinate la monument, la cetate si la muzeu, momente între care ar putea fi oferita posibilitatea servirii mesei la un local cu specific românesc sa zicem... Sau o minitribuna în zona monumentului cu o scena pentru spectacole cu specific folcloric sau jocuri de lumini, lasere si proiectii cu caracter istoric, ceva legat de luptele dintre daci si romani ... idei ar putea fi multe si inspirate, însa din pacate exista prea putina preocupare si spirit antreprenorial... Ce oferta larga de suveniruri cu motive dezvoltate în jurul simbolurilor istorice locale ar putea exista... Personal consider ca este unul dintre putinele locuri cu adevarat valoroase din punct de vedere turistic pe care le putem oferi si este pacat ca nici acesta nu este valorificat...Dar, sa privim si partea cealalta a problemei. Turistul este dispus sa plateasca o excursie optionala, însa trebuie sa existe un drum bun (si cred ca drumul este ok), sa existe suficiente optiuni pentru a servi masa civilizat (si nu mi s-a parut sa vad asa ceva în zona) si macar o minima posibilitate de a face shopping. In fine, ar fi mult de discutat, dar este pacat ca românii nu stiu a valorifica potentialul unor astfel de areale turistice, care - sa fim onesti - nici nu sunt atât de multe precum ne-am dori. Dar daca nici pe cele pe care le avem nu le valorificam....

Tropaeum Traiani
 
Acoperisul conic cu solzi si trofeul bicefal
Metope
 
 
 
La reconstructie, în interiorul monumentului a fost prevazut un minimuzeu...
   In aceasta serie de 4 postari am rezumat impresiile noastre legate de sejurul de Paste din 2010, petrecut la hotelul Sol Nessebar Palace din Nessebar. A fost o vacanta foarte reusita, atât prin prisma conditiilor de cazare si masa, a locatiei minunate de la Nessebar, dar si datorita obiectivelor vizitate pe traseu: Yailata, Cap Kaliakra, Pobiti Kamani, Vechiul Nessebar, Sozopol, Manastirea Aladja si Adamclisi. Sejurul de 3 nopti la Sol Nessebar Palace, cinci stele, all inclusive, camera dubla, park view a costat 149 euro/persoana, prin GTS Turism (o agentie cu care îmi place sa colaborez, care ne-a sunat dupa sejur sa ne întrebe cum a fost, daca am fost mutumiti, etc.). A fost pentru noi înca o ocazie de a descoperi locuri frumoase de pe litoralul vecinilor de la sud. Am constatat din nou, ca la nivel de servicii, infrastructura si fara îndoiala si cadru natural si oferta turistica - litoralul bulgaresc este mult peste cel autohton, din pacate...

Un comentariu:

  1. Si mie mi-a placut monumentul de la Adamclisi. In plus, am avut posibilitatea sa si urcam pe el deoarece ghidul tocmai prezenta obiectivul unor studenti! In zona se mai afla si manastirea si Pestera Sf. Andrei, ca si manastirea Dervent, toate meritand vizita.

    RăspundețiȘtergere